Acum trei ani am divorțat de soțul meu, singurul lucru care ne lega fiind fiul nostru. Nu m-a surpri…

Acum trei ani am divorțat de soțul meu. De fapt, nici nu știu dacă am avut vreodată ceva cu adevărat în comun, în afară de fiul nostru. Nu m-am mirat prea tare când, la o lună după divorț, ex-ul meu și-a găsit o nouă iubită și nu orice iubită, ci una tinerică, așa cum era la modă. Acum trei luni au făcut și nuntă, cu lăutari, invitați și un tort mai mare decât răbdarea mea la ședințele cu părinții.

Sincer, mie nu-mi mai pasă. Dar ieri am primit un mesaj de la noua soție a fostului care m-a băgat la idei. Mi-a scris, nici mai mult, nici mai puțin, că ar fi cazul să-l las pe Radu (așa îl cheamă pe fostul, nu Adam, Doamne ferește) în pace și să nu-i mai cer bani, că nu mai iese nimic de la el de-acum.

Băiatul meu are cinci ani. Am fost în concediu de creștere a copilului, iar Radu plătea toate cheltuielile deh, tată responsabil, cât se poate. Acum lucrez part-time la o librărie. După divorț, am stabilit clar să vindem apartamentul nostru cu trei camere și să luăm două garsoniere: una pentru el și domnișoara, alta pentru mine și fiu-meu.

Radu plătește pensie alimentară nu miroase rău, că e sumă bunicică, să fim serioși. Dar tot încerc să mă pun eu pe picioarele mele, merg la interviuri, dau CV-uri peste tot, visând la un program întreg. Tot ce primesc de la Radu merge la băiat: grădiniță, cursuri de dans (nu râdeți, îi place), jucării, mâncare bună. Mai pun și de-o factură, să nu zicem că nu contribuie și la lumină.

Acum, fiul meu visează și la judo, care costă extra de parcă merge la club de golf la Snagov!
Anul ăsta, fostul a trimis și mai mult bani, cu condiția să-l duc pe copil în vacanță. Așa că am luat trenul și-am urcat la Sinaia. N-am mai văzut copil așa fericit de când i-am dat voie să stea până la 10 seara la desene.

Pe bune, Radu e un tată ok, chiar dacă nu mai suntem împreună. Ori de câte ori aveam treabă (mai rar, dar se întâmplă), îl lăsam cu fiul nostru și mergeau la mall, în parc, la cinema. Doar acasă la el, copilul n-a intrat niciodată cine știe ce opere de artă modernă are madama lui și nu vrea stricăciuni?

Mă gândeam că motivul e noua nevastă. N-am făcut din asta tragedie, până să primesc mesajul acela.

În ultima vreme, a prins curaj și m-a sunat. M-a acuzat că n-am inimă, că Radu cheltuie banii pe mine și pe copil, de parcă am dat vreo spargere la portofelul lui. N-am tăcut, i-am povestit tot lui Radu. S-a enervat. A pus-o la punct: să nu-și bage nasul și să nu-i numere banii, că nu dă raportul la ea.

Totuși, mie mi-e teamă că dacă-și bagă coada mai tare, îl convinge pe Radu să plătească mai puțin pentru copil. Și-atunci, va trebui să-i refuz băiatului multe lucruri. Sper să găsească Radu în adâncul lui de ardelean măcar acea omenie, sinceritate și bunătate pentru care m-am îndrăgostit prima dată de el Sau, măcar, să nu uite că băiatul îl așteaptă să vină cu ciocolată, nu cu facturile tăiate la pensie.