„Mama mi-a spus să stau aici…” — repeta încet băiatul, când pădurarul l-a găsit lângă un copac bătrân, iar în buzunarul hainei lui se afla un bilețel: ceea ce a citit bărbatul l-a uimit foarte

„Mama mi-a spus să stau aici…” — repeta încet băiatul, când pădurarul l-a găsit lângă un copac bătrân, iar în buzunarul hainei lui se afla un bilețel: ceea ce a citit bărbatul l-a uimit foarte

Mark a dat peste băiat întâmplător. Mergea pe un traseu cunoscut, verificând zona, când o ramură uscată a scârțâit sub bocancul lui atât de tare încât o corb a zburat de pe cel mai apropiat pin. Mark s-a oprit, a ascultat cu atenție și a zâmbit: după atâția ani în pădure, obiceiul de a fi vigilent nu dispăruse deloc.

În fața lui era o mică poiană cu un trunchi în mijloc. De obicei făcea aici o scurtă pauză și bea ceai din termos. Dar astăzi, pe trunchi, stătea un copil.

Un băiețel mic, cu o haină albastră murdară, umerii lăsați și o privire mult prea calmă. Nu plângea, nu cerea ajutor și nu părea speriat. Stătea pur și simplu și aștepta, ca și cum totul ar fi fost planificat astfel.

— Salut, micuțule —spuse Mark cu grijă, încercând să nu-l sperie—. Ce faci aici singur?

Băiatul a ridicat capul și l-a privit cu atenție.

— Mama mi-a spus să stau aici —a răspuns el încet—. Vine în curând.

Mark s-a uitat în jur. Pădurea era goală. Doar păsările și bătăile îndepărtate ale unui ciocănitor.

— Când a plecat mama ta? —a întrebat, așezându-se ca să fie la nivelul copilului.

Băiatul s-a gândit, legănându-și picioarele.

— Ieri… —a spus ezitant—. Sau poate alaltăieri. Nu mai țin minte.

Haina era udă, părul ciufulit și se observau cercuri întunecate sub ochi. Mark a simțit un nod neplăcut în stomac.

— Cum te numești?

— Tom.

— Eu sunt Mark. Eu păzesc pădurea. Știi unde este casa ta?

— Acolo, unde e acoperișul roșu —a spus băiatul după o pauză—. Acolo este televizorul și pisica. Dar pisica a fugit când unchiul Alex a început să țipe.

Mark a observat că buzunarul hainei ieșea ciudat în relief.

— Tom, ce ai acolo în buzunar? —a întrebat calm.

— Mama mi-a dat —băiatul a scos o foaie pliată—. A spus să o arăt dacă nu vine curând.

Mâinile lui Mark au tremurat când a desfăcut hârtia. Scrisul era ordonat, dar se vedea că fusese scris în grabă.

A citit bilețelul de două ori și a înghețat de ceea ce era scris Avea doar câteva rânduri:

„Dacă găsiți acest bilețel și eu nu m-am întors, vă rog să aveți grijă de copilul meu. Acasă nu este sigur. Îmi este teamă pentru viața lui. Este posibil să nu mai fiu în viață.”

Mark a sunat imediat la salvatori și la poliție. Datorită descrierii băiatului, au găsit rapid casa cu acoperiș roșu. Era goală. Dar când poliția a intrat, nu a mai existat nicio îndoială: au găsit corpul femeii.

Mai târziu s-a aflat că soțul ei, tatăl vitreg al lui Tom, era un om crud. Îl abuza pe copil, țipa des și, în acea zi, și-a ucis soția. Plănuia să-l găsească pe băiat, dar mama reușise să-și ascundă fiul în pădure și să lase bilețelul.

Mama nu s-a întors nu pentru că ar fi vrut să-și părăsească copilul. Ea doar știa că acasă fiul ei era în pericol și că străinii ar putea fi mult mai buni decât cei cu care locuia.