Tâlharii din pădure au atacat o fată în uniformă, crezând că este neajutorată și că nu se va putea apăra, dar chiar în acel moment, cineva a ieșit din adâncul pădurii, și în doar un minut, băieții erau în genunchi, implorând clemență

Tâlharii din pădure au atacat o fată în uniformă, crezând că este neajutorată și că nu se va putea apăra, dar chiar în acel moment, cineva a ieșit din adâncul pădurii, și în doar un minut, băieții erau în genunchi, implorând clemență .

— Știi bine că aici nimeni nu îți va auzi țipetele — a spus unul dintre tâlhari, în timp ce o înconjurau pe fata în uniformă pe o potecă îngustă din pădure.

Erau deja în misiune de trei luni și, din plictiseală, începeau să caute pe cine să hărțuiască. Și iată: o tânără, singură, în uniformă, fără niciun sprijin. Li s-a părut că este neajutorată.

— Probabil ești asistenta noastră nouă — a râs al doilea. — Mă vei trata? Aici mă doare — a spus el arătând spre piept și râzând tare.

Se priveau unul pe altul, făceau glume murdare, încercau să o provoace cu cuvintele. Unul dintre cei mai îndrăzneți a întins brusc mâna și i-a mângâiat părul.

— Ce moale, nu am mai atins așa ceva de mult timp.

Fata stătea liniștită. În interiorul ei era frică, dar nu și-o permitea să o arate. Știa că dacă slăbește, ei doar se vor înfuri și mai mult.

— Lăsați-mă în pace, altfel vă veți cădea rău — a spus cu voce calmă.

— Uite, și vorbește! — a râs băiatul cu ceafa rasă. — Noi credeam că ești mută.

Au râs din nou. Unul a făcut încă un pas înainte, pregătindu-se să continue batjocura.

Dar chiar în acel moment, cineva a ieșit din pădure, iar soldații au ajuns în genunchi, implorând clemență .

Și în acel moment s-a auzit un mârâit surd din adâncul pădurii.

Printre copaci au apărut trei câini de serviciu mari. Se mișcau repede și în liniște. În următoarea secundă, totul s-a schimbat.

Câinii s-au năpustit înainte. Băieții nu au apucat să înțeleagă ce se întâmplă. Rând pe rând, au căzut la pământ, acoperindu-se cu mâinile și strigând de frică. Animalele respectau comenzile precis și îi țineau pe loc, fără să le permită să se ridice.

Acum nimeni nu mai râdea.

— Scoateți-i, mușcă! — a strigat unul, încercând să se dea înapoi.

Fata privea în tăcere. În privirea ei nu mai era frică.

— Vă rog, opriți-i. Ne pare foarte rău. Nu știau — au spus ceilalți rapid.

Abia după aceea fata a dat o comandă scurtă, iar câinii s-au retras, dar continuau să-i țină pe băieți sub privirea atentă.

Unul dintre ei, respirând greu, a întrebat în cele din urmă:

— Cine ești?

Fata și-a aranjat gulerul uniformei și a răspuns calm:

— Maior de forțe speciale. Aceștia sunt câinii mei de serviciu. Și eu sunt în misiune. Doar că mă tem că pentru voi, serviciul s-a încheiat.

Pădurea a redevenit liniștită. Numai că de data aceasta, nimeni nu s-a mai încumetat să zâmbească.