Lumea artistică a pierdut încă un actor de excepție, consacrat pentru rolurile pe care le-a jucat pe scenele Teatrului Bulandra, ale Teatrului Tineretului din Piatra Neamț și ale Teatrului Național „I. L. Caragiale” București. La vârsta de 71 de ani, actorul și teologul Răzvan Ionescu s-a stins din viață.
Răzvan Ionescu s-a născut la data de 2 noiembrie 1955, la București. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București, secția actorie, promoția 1979, urmând să finalizeze și studiile Facultății de Teologie, promoția 1996. Răzvan Ionescu a debutat pe scena Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, fiind angajat la scurt timp după absolvirea studiilor, în 1979.
Actorul a făcut parte din trupa Teatrului Tineretului din Piatra Neamț între anii 1979–1981, interpretând roluri deosebite în mai multe piese de teatru celebre, precum: „Nevestele vesele din Windsor”, „Mihai Viteazul”, „Cei trei mușchetari”, „Program special LB” sau „Îmblânzirea scorpiei”.
Pe parcursul carierei sale artistice, Răzvan Ionescu a urcat și pe scena Teatrului Național „I. L. Caragiale” București, unde a interpretat roluri memorabile în spectacole precum „Menajeria de sticlă”, „Rivalii”, „Anton Pann” și „Amanții însângerați”.
Răzvan Ionescu a dat viață mai multor personaje și pe scena Teatrului Bulandra, printre care se numără Damis în „Tartuffe”, regia Alexandru Tocilescu, Ricardo în „Câinele grădinarului”, regia Florian Pittiș, sau Spizzi în „Uriașii munților”, regia Cătălina Buzoianu. Reprezentanții celor trei teatre au transmis condoleanțe familiei îndoliate și mulțumiri pentru contribuția artistică oferită pe parcursul carierei sale.
„Îi mulțumim pentru contribuția sa artistică și transmitem sincere condoleanțe familiei îndoliate. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, se arată în mesajul publicat de reprezentanții Teatrului Bulandra.
Anunțul trecerii în neființă a actorului și teologului Răzvan Ionescu a fost făcut de senatorul Ionuț Vulpescu, prin intermediul unui mesaj public.
„A murit actorul și teologul Răzvan Ionescu. A fost un artist rar: talentat și discret, vedetă în anii facultății, actor al Teatrului Național și al Teatrului Bulandra, format și ales de mari regizori, partener de scenă al unor actori excepționali. A avut talent literar autentic și a fost un teolog rafinat și polemic, cu o expresivitate a ideilor care venea dintr-o credință vie, neliniștită, asumată.
A vorbit la înmormântarea Părintelui Dumitru Stăniloae, cu o gravitate și o lumină care îl defineau. A iubit lumea teatrului de odinioară cu o fidelitate aproape dureroasă. Volumul său, „Ce mult v-am iubit…”, rămâne o declarație de dragoste pentru o epocă de avangardă și excelență culturală, pentru marii actori ai Bucureștiului de altădată: Octavian Cotescu, Emil Botta, Irina Petrescu, Dina Cocea, Florian Pittiș, Adrian Pintea și atâția alții. Credea cu tărie că au existat vremuri în care „sfinții mergeau la teatru” și că scena putea fi un loc al adevărului, al credinței și al libertății interioare.
Ne-am apropiat târziu. Mărturia lui din podcastul Avangarda a rămas ultima sa apariție publică importantă. Rămân cuvintele lui, cărțile, ideile și amintirea unor după-amiezi liniștite, petrecute în curtea casei sale, în conversații care nu se mai grăbeau nicăieri. Obișnuia să meargă la Mănăstirea Suzana, în Prahova. Răzvan a fost prohodit la biserica Mihai Vodă, care a scăpat ca prin minune de demolarea atee din anii ’80. Izolarea ultimilor ani nu e doar efectul bolii proprii, ci un refuz al bolilor lumii de azi. Nu întâmplător s-a auzit în biserică sintagma «gloria smereniei».
Pierd un prieten târziu. Teatrul românesc pierde unul dintre cei mai lucizi și mai devotați admiratori ai săi. Iar noi pierdem un om care a știut să lege, cu delicatețe și rigoare, credința de teatru, pe Dumnezeu de om. Dumnezeu să-l odihnească!”, a transmis senatorul.