Românii care locuiesc la casă trebuie să știe că nu toți copacii sunt buni pentru curtea lor. Alegerea greșită poate afecta fundația, gazonul sau instalațiile subterane.
Salcia plângătoare produce rădăcini agresive. Ele pot pătrunde în canalizări, tubulaturi sau scheletul casei. Ramurile devin fragile odată cu vârsta. Riscul de cădere crește.
Nucul negru eliberează o substanță toxică care împiedică creșterea plantelor din jur. Rădăcinile sale invadente compromit estetica și pot face solul ostil pentru flori sau legume.
Oțetarul roșu crește rapid și invaziv. Pune în pericol alte specii native. Poate umbri excesiv și atrofia resursele de sol, lăsând curtea să pară neîngrijită.
Laurul englezesc are frunziș dens și crește exponețial. Înclinația de a fi invaziv, combinată cu toxicitatea pentru oameni și animale, îl face nepotrivit în vecinătatea casei.
Stejarul englezesc ajunge la proporții impozante. Are nevoie de spațiu vast pentru rădăcini. Poate afecta trotuare, alei și fundații prin forța naturii sale.
Părul ornamental Bradford impresionează prin flori albe, dar coroana are crengi fragile și se rupe ușor în furtuni. Mirosul prea dulce al florilor îi face prezența deranjantă.
Frasinul, odată popular ca arbore stradal, suferă atacuri frecvente din partea insectelor. Costurile de întreținere cresc. Arborii sfârșesc prin a fi tăiați.
Arțarul norvegian produce semințe abundente. Este invaziv, străbate grădinile adiacente și perturbă ecosistemele locale. În plus, curățarea cadei de frunze e costisitoare.
Desigur, legislația prevede și distanțe minime la plantare. Arborii trebuie plantați la cel puțin doi metri de linia de hotar. În lipsa reglementărilor locale, vecinul poate solicita tăierea arborelui care îl afectează.
Fii primul care comentează