Moşii de Florii. Ce se dă de pomană în Sâmbăta lui Lazăr

În calendarul ortodox, Sâmbăta lui Lazăr se mai numeşte şi Sâmbăta Floriilor sau Moşii de Florii. În această zi se dă de pomană celor adormiţi dintr-un neam.

Pe lângă tradiţiile şi obiceiurile pe care credincioşii le respectă cu sfinţenie în această zi, a devenit o obişnuinţă ca de Sâmbata lui Lazăr sau Moşii de Florii să se împartă alimente pentru sufletul celor adormiţi.

Sâmbăta lui Lazăr sau Moşii de Florii este ultima sâmbătă în care se mai poate face pomenirea celor adormiţi înainte de Învierea Mântuitorului Iisus Hristos.

De Moşii de Florii, mai exact în Sâmbăta lui Lazăr, creştinii ortodocşi merg la biserică dis-de-dimineaţă pentru a duce pachete cu alimente de post pentru a le da ulterior de pomană celor nevoiaşi.

Potrivit tradiţiei creştine, de Moşii de Florii, se dă de pomană fructe, legume şi colaci de post, dar şi colivă sau sarmale de post.

Moşii de Florii. Ce se dă de pomană în Sâmbăta lui Lazăr

Având în vedere că sărbătoarea de Moşii de Florii se află în perioada Postului Paştelui, credincioşii trebuie să pregătească pachete care să conţină doar produse de post.

Astfel, cei care vor să dea de pomană în Sâmbăta lui Lazăr, de Moşii de Florii, trebuie să ia în considerare că nu pot împărţi sarmale cu carne, lapte, ouă sau alte produse pe care altădată le puteau da de pomană.

De Moşii de Florii este bine ca familiile celor adormiţi să dea de pomană colivă, colaci şi prăjituri de post. Pe lângă preparate, familiile mai pot da de pomană în Sâmbăta lui Lazăr, de Moşii de Florii şi lumânări, haine sau diverse obiecte.

Rugăciune pentru mântuirea celor adormiţi

De Moşii de Florii sau Sâmbăta lui Lazăr, creştinii ortodocşi pot rosti o rugăciune puternică, pentru mântuirea sufletelor celor plecaţi la Domnul.

„Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta cre­dință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gân­­dul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri lumi­noase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată dure­rea, întristarea și sus­­pinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.

Dăruiește-le lor și nouă Împă­răția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veș­nice și des­fătarea vieții Tale celei ne­sfâr­șite și fericite.

Că Tu ești învierea și odihna ador­­­mi­ților robilor Tăi (numele), Hris­toase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Prea­sfân­tului și Bunului și de viață făcă­to­ru­lui Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”.