Rugăciunea pe care Arsenie Boca o rostea în fiecare zi

Rugăciunea redactată de părintele Arsenie Boca, un renumit călugăr și duhovnic român, este privită cu profund respect în rândul credincioșilor, fiind considerată a avea puterea de a aduce alinare și ghidare .

Cei care o rostesc cu credință o consideră un instrument de iluminare și transformare a sufletului.

Această rugăciune aduce în prim-plan nevoia de umilință și de depășire a ego-ului personal: „Oh, Iisuse Hristoase, Te rog, călăuzește-mă astăzi să mă uit cu dispreț la propria mea persoană, conștient fiind că din nimicuri se pot naște conflicte mari și că, păstrându-mi ego-ul, risc să Te pierd pe Tine, Cel mai înalt.”

În plus, rugăciunea părintelui Arsenie Boca atrage atenția asupra puterii de purificare și de iluminare a minții pe care o are rugăciunea: „Iisuse Hristoase, ajută-mă să fac din rugăciunea Ta cea sfântă un fulger care să lumineze mintea mea, astfel încât umbrele gândurilor rele să nu aibă loc în inima mea, căci, iată, sunt predispus la păcat în fiecare clipă.”

Rugăciunea mai aduce în discuție și ideea rătăcirii omenești în întuneric, cauzată de patimi și de uitare: „Doamne, Care Te cobori în taină printre oameni, ai milă de noi, căci ne rătăcim în întuneric. Patimile ne-au întunecat mintea, uitarea s-a așternut în noi ca un zid, împietrindu-ne inimile, și toate acestea au construit o temniță în care Te păstrăm bolnav, flămând și lipsit de haină, risipind zilele noastre în deșert, umbrite și lipsite de rost.”

La încheiere, rugăciunea face apel la intervenția divină pentru aprinderea dragostei în inimile oamenilor și pentru iluminarea sufletelor: „Doamne, Care Te cobori în taină printre oameni, ai milă de noi și aprinde flacăra în temnița noastră, aprinde dragostea în inimile noastre, mistuie spinii patimilor noastre și luminează întunericul sufletelor noastre. Doamne, Care Te cobori în taină printre oameni, ai milă de noi, vino și locuiește în noi, împreună cu Tatăl și cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt roagă pentru noi cu suspine negrăite, când cuvintele și gândurile noastre sunt fără putere. Amin.”